Sec

Și totuși îs așa seci conversațiile pe net. Emoțiile redate prin niște simboluri.

Tehnologiile astea ne-au invadat definitiv, nu știu dacă există remediu. Parcă mereu există strigătul acesta „check me, check me„ și intrăm și ne adăpostim acolo.

O dată cu progresul ăsta tehnologic ne-am făcut mai comozi. Cînd n-avem ce face, facebook, computer, televizor.

Îi posibil să trăiești fără ele. 20 și ceva de zile fără internet la începutul verii mi-au demonstrat asta.

Tare aș mai fi vrut să trăiesc măcar o lună în realitatea ceea de cîndva a părinților noștri sau chiar și a mea de mic copil. Era altfel. Era mai plin, mai greu, dar cu amintiri.

Eu sunt sigură că copilăria ceea de cîndva a fost perfectă. Mă emoționează mult cînd părinții deapănă amintiri și rîdem toți.

Copiii de azi n-o să aibă ce povesti (sau poate eu dramatizez).

Read more...

Frumusețea unei femei trebuie să izvorască din simplitatea ei

 În zecile de reportaje în care băieții își expun părerea despre așa-zisa fată ideală, am întîlnit veșnica propoziție „să fie mai puțin mîndre”.

Da, moldovencele sunt foarte mîndre. Chestia asta poți s-o privești din o grămadă de puncte de vedere, pentru că mîndria poate fi fondată sau fără nicio explicație.

Sunt multe cazuri în care vedem fete tare aranjate, mergînd pe stradă cu o alură de `vau ce frumoasă sunt`. Haine, machiaj și tocuri bine puse la punct. Însă sincer, nu știu dacă asta ar trebui să impresioneze. Poate, pe termen scurt, da, însă frumusețea unei femei trebuie să izvorască din simplitatea ei și modul de a fi.

Un ambalaj e frumos, dar e fără sens dacă ceea ce se ascunde dincolo e gol. E trist dacă obsesia noastră pentru imagine, ne împiedică să fim noi, oameni care au ce spune și care dincolo de frumusețe, mai au și lume interioară bogată.

Eu cred că multe din fetele din Moldova duc lipsă de simplitate, iar asta e grav.

Read more...

Caută-ți de treabă

Caută-ți de treabă

Unul din sfaturile valoroase pe care le-am auzit repetat din partea părinților mei de a lungul anilor, dar mai ales în ultima perioada, în calea mea spre maturitate (cît de serios sună) este `Caută-ți de treabă`.

Exasperant cîteodată (mai ales cînd mă gîndesc că am 18 ani, ce naiba vreți să fac?), dar plin de substanță cînd realizez că e un sfat dat de oameni trecuți prin viață, oameni cu doi copii, care au realizat multe.

Ce înseamnă pentru mine la 18 ani, acest caută-ți de treabă: 

-       Să stabilesc ce vreau să fac în viitor, unde vreau să ajung.

-       Să-mi dau seama ce știu și ce nu știu, ca să umplu golurile.

-       Să am activități din care să învăț.

-       Să încerc să devin mai independentă (financiar etc.)

-       Să-mi ating obiectivele mici și să nu renunț.

-       Să nu pierd atît de mult timp pe facebook (în zadar).

-       Să mă distrez cu cap.

-       Să citesc mult.

-       Să-mi dezvolt pasiuni frumoase.

-       Să învăț limbi străine.

-       Să nu depind de alții.

-       N-o să am niciodată nimic dacă o să stau și o să aștept să cadă din pod. Trebuie să acționez

-       Să nu pierd timpul, el e singurul ireversibil, nu se întoarce.

-       Să fac lucruri care să-mi aducă satisfacție spirituală.

-   

O listă foarte orientativă însă mereu acestea stau în cap și parcă mă ghidează/presează.

Pentru fiecare din voi, „caută-ți de treabă„ poate avea o semnificație absolut diferită, asigurați-vă însă că astfel veți ajunge undeva sus, realizînd lucruri de care să fiți mîndri. Nu vă irosiți viața și visele.

Căutați-vă de viața voastră și fiți fericiți!

Read more...

Evidențiază-te frumos

Ești unic, frumos, inteligent, dar ce folos, dacă atunci cînd te afli în mijlocul unui grup nou de oameni stai frumușel într-un colț, prezent fizic, dar complet absent spiritual/prin acțiuni/întrebări/implicare.

Eu tot eram/mai sunt ca și tine. Absorbeam training-uri fără să ies în evidență (luam informație, dar nu dădeam prea multe în schimb). Aveam întrebări, dar, de multe ori, le păstram în mine undeva, pentru că mă temeam să nu fiu înțeleasă corect/să fiu ținta unor glume ulterioare/alte idioțenii și stereotipuri stupide.

La întîlniri cu oameni noi deseori fac parte din categoria `aștept să fiu abordată` (stare care se acutizează mai ales dacă sunt în compania a cel puțin un prieten bun/cunoscut/coleg) și oricît aș vrea să lupt împotriva acestui fapt, parcă am anumite limite interioare care nu mă lasă.

În ultima perioadă, am gustat puțin din ceea ce înseamnă să te evidențiezi într-o manieră frumoasă, să-i las pe ceilalți să mă cunoască și altfel și chiar să descopăr unele chestiuțe de care nu mă credeam în stare.

Îi tare plăcut cînd oameni necunoscuți te laudă și te apreciază în funcție de reușitele personale și te îndeamnă să continui în același ritm pentru că o faci bine.

Îi tare plăcut să dansezi pînă la epuizare și să nu-ți pese că poate te faci de rîs și că nu ești specialist în dansuri populare (chiar dacă le ador), dar să continui și să faci haz de propriile greșeli ca pînă la urmă să fii apreciată.

Și-i tare plăcut cînd oameni necunoscuți se apropie de tine și-ți fac complimente.

Pentru că asta înseamnă să te evidențiezi.

Pentru că dansatul de streptease, îmbătatul pînă la starea de `nu mai pot` tot îi evidențiere, dar deja fiecare are propriile valori și principii. Depinde cum vrei să fii perceput. 

Evidențiază-te frumos și lasă limitele celea interioare să hiberneze. Cît rău fac ele. :)

Read more...

Mania de a lăsa cărțile neterminate sau citesc doar ce-mi place

         

          Ceva timp în urmă, citeam Comunicare eficientă. Cum să le vorbești oamenilor, de Cristopher Turk  și, prin multitudinea de citate pe care, de obicei, le notez într-un caiețel, am dat de unul: Plăcerea e un indicator biologic vital pentru ceea ce ar trebui să facem. Dacă nu există plăcere, nu ar trebui să facem acel lucru.

          Astfel, am început să explic mania mea de a lăsa cărțile neterminate.

Sunt o pasionată de lectură, dar nu citesc tot ce-mi cade sub mînă. Foarte și foarte des, încep cărți din care citesc jumătate, ca să le închid și să renunț.

Nu citesc literatură comercială. Mereu caut opere cu personaje puternice, care să mă marcheze, să schimbe o concepție învechită sau să creeze altele noi.

Cred că cititul din obligație e inutil, e pierdere de timp, iar cei care nu au deprins acest obicei frumos, nu au găsit cartea aia, magică.

Mă consider o norocoasă atunci cînd pot să stau afară, cu picioarele întinse și să zîmbesc savurînd o carte. Tare greu găsesc ceea ce mi se potrivește, dar după căutări, o carte nouă e ca o gură de aer proaspăt.

Nu contează ce, important e să citești. Eu am o listă întreagă de cărți începute, care au sfîrșit închise și trimise la biblioteci sau profuindu-se pe raft.

Am renunțat să-mi cumpăr cărți. Am o mică superstiție, cum că ceea ce cumpăr nu-i interesant. Mie-mi place să le iau de la alți cititori, e altfel senzația, e ca și cum ai împrumuta senzațiile lui.

         Iar în lista mea preferată de cărți ceva mai recente, pe care o recomand cu toată căldura, fac parte:

1.    Pe aripile vîntului (1-2), de Margaret Mitchell

2.    Umbra vîntului, de Carlos Ruiz Zafon

3.    Pădurea spînzuraților, de Liviu Rebreanu

4.    Tema pentru acasă, de Nicolae Dabija

5.    Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc

6.    Ion, de Liviu Rebreanu

7.    Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumeș

8.    Elevul Dima dintr-a șaptea, de Mihail Drumeș

Cititul ne face frumoși, voi ce recomandați unei mofturoase?

Read more...

Cum să-ți îndeplinești visele sau legea atracției (Experiență personală)

Sunt sigură că ai privit filmul The Secret și bănuiesc că după asta te simțeai atotputernic, entuziasmat și capabil să faci multe lucruri importante.

Euforia a durat însă puțin, pînă ai început să analizezi și să găsești probleme (da, creierul nostru așa-i conceput, el vede impedimente acolo unde nu sunt).

Așa eram și eu. Îi sunam pe toți și le recomandam să se uite la film (cică ar avea o forță specială și multe lucruri adevărate, dovedite prin mărturii ale unor oameni simpli care au reușit.)

Mă gîndeam la multe chestii, pînă am renunțat și am zis că-i aberație și n-are cum. Cum să-ți apară din pod ceva, cică legea atracției,  da` de unde?

Anul ăsta, după multe traininguri de dezvoltare persoanală, goal setting, planificare, obiective pe termen lung și multe exemple clare și evidente că se poate, am zis că merită să încerc.

Dintr-o pură întîmplare, am găsit o poză absolut superbă, la care mă uitam zilnic (nu știu de ce, cred că-mi plăceau pantofii), pentru ca după vreo lună să mi se întîmple ceva straniu. Eu nu știu dacă tu vezi asemănări, dar eu văd.

poza la care mă uitam

eu, după schimbarea de look de la Apropo

 

Și mi-am dat seama că dacă am vise mari, pe care vreau cu tot dinadinsul să le realizez, trebuie să fac ceva pentru asta.

Pentru mulți, ceea ce vroiam poate fi un moft, dar eu credeam că-i un moft necesar. Mi-am scos poza cu obiectul dat și mi-am pus-o în ramă (în camera mea, pe masa de lucru, acolo unde o văd în fiecare zi cînd mă trezesc, eu, dar și familia mea). Chiar dacă ei făceau glume pe seama mea, n-am scos-o, pentru că mă ajuta să știu ce vreau și să am obiectul cela mereu în gînd. Mai am și lista de obiective, pe care am scris-o la Anul Nou, unde, evident, era scrisă și acea dorință.

Am ros urechile tuturor prietenilor. Prin aprilie ziceam că, pînă la sfîrșit de iulie o să am, o să strîng bani, o să-i conving pe ai mei să-mi cumpere, dar o să reușesc.

Și iar, nu știu dacă vedeți asemănarea, dar iată-l. Acum îl am și-l al nostru.

 

poza care era în ramă

aparatul care stă în husă la mine acasă :)

                                                                                   

              

               Viața fără vise e viață fără sens, îi doar o scurgere lentă a zilelor.

               Dacă ești o persoană care are vise, multe, realizabile, chiar dacă necesită efort pentru a fi duse pînă la bun sfîrșit, bucură-te, pentru că ești un norocos. 

Mulți își trăiesc doar prezentul, n-au asipirații, n-au nimic. Dacă tu le ai, fă ceva pentru asta și nu lăsa să se piardă. Timpul trece, iar satisfacția aia de a te uita în urmă și a vedea realizările proprii, nu se compară cu nimic.

P.S. Dacă nu le ai, nu-i tîrziu, niciodată nu-i prea tîrziu. 

C.S. Lewis zicea: You are never too old to set another goal or to dream a new dream.

Așa că:

Organize your life around your dreams and watch them come true.

Read more...

Da` hai și-om pune check-in. Da` pentru ce?

Dacă îmi dă cineva un motiv valid și credibil pentru ce-s check-ink-urile astea în afară de pură `vîibeală` (acum îi singurul care descrie în totalitate ceea ce vreau să exprim), atunci sincer explicați-mi că nu înțeleg.

Ieși în oraș să te distrezi cu prietenii sau să arăți `nefericiților` care stau acasă, pe facebook, ce faci tu în oraș (cînd de fapt ești și tu unul dintre ei, un facebook addicted, care nu poate face nimic fără să demonstreze asta prin poze la Krysha, Tucano, Mojito, Penthouse sau alte localuri în care mergem ca să ne simțim mai importanți/glamour/niște cheltuitori pe banii părinților.

Eu nu pun check-inuri, am doar 2 pe pagina mea puse de alte persoane și cîteva șterse, dar nu pentru că nu ies, dar pentru că n-am de demonstrat nimic nimănui și pentru că, cu ajutorul facebook-ului, ne creăm o viață socială falsă.

De atîtea ori ni se pare că unii oameni îs prieteni apropiați doar pentru că au check-in-uri împreună sau că-și comentează la wall-posturi, poze etc, cînd de fapt o adevărată relație de prietenie nu este demostrată în așa mod.

Facebook-ul îți formează o viață fake de care noi toți ne lăsăm influențați. De fapt, de cele mai multe ori ceea ce pare să fie pe facebook interesant și frumos îi o totală minciună, așa și cu check-inurile și cu pozele de pe telefonul mobil sau ipad.

p.s. îmi pare rău pentru orgoliile rănite, nimic personal.

Read more...