Șanse sunt aici. Multe

Mentalitatea noastră moldovenească cum că `trebuie să plecăm în străinătate că aici n-avem ce face, să lucrăm și să cîștigăm bani`trebuie urgent schimbată.

Motivul real pentru care tot mai mulți pleacă e pentru că e mult mai ușor să profiți de șansele oferite de-a gata, decît să cauți sau să creezi șanse noi. Asta e adevărata problemă. Pentru că Moldova îi țara contrastelor, plină de cafenele de lux, clădiri și case luxoase, Range Rover-uri, dar și multă mizerie, gherete, drumuri proaste și gîndire pesimistă. Deci, totul e posibil.

Șansele sunt peste tot. Vest, est, aici sau peste hotare. Cum le folosești? Spre ce aspiri? Spre o viață la negru într-o țară care îți folosește energia sau spre a face TU ceva pentru țara în care trăiești?

Eu sunt sigură că o să profit de ceea ce-mi oferă lumea. Da, eu o să studiez peste hotare, dar nu pentru că aici îi rău. Vreau să încep să trăiesc în afara zonei de confort pe care mi-am creat-o, alături de familia și prietenii care fac orice ca s-o reconstruiască atunci cînd mă simt rău. Dar o să am Moldova cu mine și o să revin acasă.

Caută problemele în tine, nu în țara în care trăiești. Șanse există aici, multe.

Read more...

Puzzle sau gînduri

Optimismul mă caracterizează, pentru că știu că undeva, dincolo de norii negri, există un soare gigant gata să strălucească pentru mine în orice circumstanță.

Indiferența pe mine mă exasperează, pentru că atunci cînd incerci să faci ceva interesant, dar diferit, lumea se uită la tine și te întreabă  `băi, da pentru ce faci tu asta?`

Oamenii neîngrijiți.  Eu nu-i înțeleg. Nu-i nevoie de mulți bani ca să arăți bine, îți trebuie oleacă de gust estetic și dorință de a arăta bine și gata. Simplitatea îi cea mai frumoasă, fără tone de machiaj și cele mai ciudate haine care împopoțonează, dar nu fac decît să urîțească persoana dată. Trezirea moldoveni!

Fițele și manierele țărănești. Eu pun semnul egal între ele, deși la poluri cică diametral opuse îs la fel de exasperante, fără sens. Fiți simpli.

Magazinele din capitală = rahat. Nervi pierduți, prețuri exagerate pentru buzunare nu știu de care, sute de haine cu care nu m-aș îmbrăca nici dacă ar fi dăruite. Stil zero. Peste tot aceleași lucru. Sunt sigură că sunt unicul lucruri care n-o să-mi lipsească atunci cînd poate o să plec.

Lenea îi așa o chestie care te prinde și te învîrtește așa cum vrea ea, cît vrea ea și nu te lasă să faci ceea ce vrei/trebuie/ar trebui să faci. De fiecare dată îi spun un Mulțumesc mare că mă  împiedică să mă mișc înainte.

Nu suport să mi se spună ce să fac.

Dezordinea nu-mi place, dar e peste tot în camea mea, anume acolo. S-o mențin mai mult de o săptămînă e o provocare.

Cărțile sunt prietenii la care mă întorc mereu, chiar și atunci cînd sunt absentă mai mult timp. Ele îmi formează un univers enorm de viziuni și concepții care sunt răsturnate cu greutate o dată formate.

Iubirea e un sentiment pe care-l admir. Nu poți trăi fără ea, dar merită să aștepți iubirea ceea a doar a ta, proprie, pură. Sunt sigură cu nu e un mit frumos, trebuie doar să găsești persoana potrivită.

El o să fie/este diferit, simplu, capabil să dăruiască și să primească multe.

Băieții cu ochelari au ceva tare special.

Read more...