Mania de a lăsa cărțile neterminate sau citesc doar ce-mi place

         

          Ceva timp în urmă, citeam Comunicare eficientă. Cum să le vorbești oamenilor, de Cristopher Turk  și, prin multitudinea de citate pe care, de obicei, le notez într-un caiețel, am dat de unul: Plăcerea e un indicator biologic vital pentru ceea ce ar trebui să facem. Dacă nu există plăcere, nu ar trebui să facem acel lucru.

          Astfel, am început să explic mania mea de a lăsa cărțile neterminate.

Sunt o pasionată de lectură, dar nu citesc tot ce-mi cade sub mînă. Foarte și foarte des, încep cărți din care citesc jumătate, ca să le închid și să renunț.

Nu citesc literatură comercială. Mereu caut opere cu personaje puternice, care să mă marcheze, să schimbe o concepție învechită sau să creeze altele noi.

Cred că cititul din obligație e inutil, e pierdere de timp, iar cei care nu au deprins acest obicei frumos, nu au găsit cartea aia, magică.

Mă consider o norocoasă atunci cînd pot să stau afară, cu picioarele întinse și să zîmbesc savurînd o carte. Tare greu găsesc ceea ce mi se potrivește, dar după căutări, o carte nouă e ca o gură de aer proaspăt.

Nu contează ce, important e să citești. Eu am o listă întreagă de cărți începute, care au sfîrșit închise și trimise la biblioteci sau profuindu-se pe raft.

Am renunțat să-mi cumpăr cărți. Am o mică superstiție, cum că ceea ce cumpăr nu-i interesant. Mie-mi place să le iau de la alți cititori, e altfel senzația, e ca și cum ai împrumuta senzațiile lui.

         Iar în lista mea preferată de cărți ceva mai recente, pe care o recomand cu toată căldura, fac parte:

1.    Pe aripile vîntului (1-2), de Margaret Mitchell

2.    Umbra vîntului, de Carlos Ruiz Zafon

3.    Pădurea spînzuraților, de Liviu Rebreanu

4.    Tema pentru acasă, de Nicolae Dabija

5.    Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc

6.    Ion, de Liviu Rebreanu

7.    Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumeș

8.    Elevul Dima dintr-a șaptea, de Mihail Drumeș

Cititul ne face frumoși, voi ce recomandați unei mofturoase?

Read more...

Cum să-ți îndeplinești visele sau legea atracției (Experiență personală)

Sunt sigură că ai privit filmul The Secret și bănuiesc că după asta te simțeai atotputernic, entuziasmat și capabil să faci multe lucruri importante.

Euforia a durat însă puțin, pînă ai început să analizezi și să găsești probleme (da, creierul nostru așa-i conceput, el vede impedimente acolo unde nu sunt).

Așa eram și eu. Îi sunam pe toți și le recomandam să se uite la film (cică ar avea o forță specială și multe lucruri adevărate, dovedite prin mărturii ale unor oameni simpli care au reușit.)

Mă gîndeam la multe chestii, pînă am renunțat și am zis că-i aberație și n-are cum. Cum să-ți apară din pod ceva, cică legea atracției,  da` de unde?

Anul ăsta, după multe traininguri de dezvoltare persoanală, goal setting, planificare, obiective pe termen lung și multe exemple clare și evidente că se poate, am zis că merită să încerc.

Dintr-o pură întîmplare, am găsit o poză absolut superbă, la care mă uitam zilnic (nu știu de ce, cred că-mi plăceau pantofii), pentru ca după vreo lună să mi se întîmple ceva straniu. Eu nu știu dacă tu vezi asemănări, dar eu văd.

poza la care mă uitam

eu, după schimbarea de look de la Apropo

 

Și mi-am dat seama că dacă am vise mari, pe care vreau cu tot dinadinsul să le realizez, trebuie să fac ceva pentru asta.

Pentru mulți, ceea ce vroiam poate fi un moft, dar eu credeam că-i un moft necesar. Mi-am scos poza cu obiectul dat și mi-am pus-o în ramă (în camera mea, pe masa de lucru, acolo unde o văd în fiecare zi cînd mă trezesc, eu, dar și familia mea). Chiar dacă ei făceau glume pe seama mea, n-am scos-o, pentru că mă ajuta să știu ce vreau și să am obiectul cela mereu în gînd. Mai am și lista de obiective, pe care am scris-o la Anul Nou, unde, evident, era scrisă și acea dorință.

Am ros urechile tuturor prietenilor. Prin aprilie ziceam că, pînă la sfîrșit de iulie o să am, o să strîng bani, o să-i conving pe ai mei să-mi cumpere, dar o să reușesc.

Și iar, nu știu dacă vedeți asemănarea, dar iată-l. Acum îl am și-l al nostru.

 

poza care era în ramă

aparatul care stă în husă la mine acasă :)

                                                                                   

              

               Viața fără vise e viață fără sens, îi doar o scurgere lentă a zilelor.

               Dacă ești o persoană care are vise, multe, realizabile, chiar dacă necesită efort pentru a fi duse pînă la bun sfîrșit, bucură-te, pentru că ești un norocos. 

Mulți își trăiesc doar prezentul, n-au asipirații, n-au nimic. Dacă tu le ai, fă ceva pentru asta și nu lăsa să se piardă. Timpul trece, iar satisfacția aia de a te uita în urmă și a vedea realizările proprii, nu se compară cu nimic.

P.S. Dacă nu le ai, nu-i tîrziu, niciodată nu-i prea tîrziu. 

C.S. Lewis zicea: You are never too old to set another goal or to dream a new dream.

Așa că:

Organize your life around your dreams and watch them come true.

Read more...

Da` hai și-om pune check-in. Da` pentru ce?

Dacă îmi dă cineva un motiv valid și credibil pentru ce-s check-ink-urile astea în afară de pură `vîibeală` (acum îi singurul care descrie în totalitate ceea ce vreau să exprim), atunci sincer explicați-mi că nu înțeleg.

Ieși în oraș să te distrezi cu prietenii sau să arăți `nefericiților` care stau acasă, pe facebook, ce faci tu în oraș (cînd de fapt ești și tu unul dintre ei, un facebook addicted, care nu poate face nimic fără să demonstreze asta prin poze la Krysha, Tucano, Mojito, Penthouse sau alte localuri în care mergem ca să ne simțim mai importanți/glamour/niște cheltuitori pe banii părinților.

Eu nu pun check-inuri, am doar 2 pe pagina mea puse de alte persoane și cîteva șterse, dar nu pentru că nu ies, dar pentru că n-am de demonstrat nimic nimănui și pentru că, cu ajutorul facebook-ului, ne creăm o viață socială falsă.

De atîtea ori ni se pare că unii oameni îs prieteni apropiați doar pentru că au check-in-uri împreună sau că-și comentează la wall-posturi, poze etc, cînd de fapt o adevărată relație de prietenie nu este demostrată în așa mod.

Facebook-ul îți formează o viață fake de care noi toți ne lăsăm influențați. De fapt, de cele mai multe ori ceea ce pare să fie pe facebook interesant și frumos îi o totală minciună, așa și cu check-inurile și cu pozele de pe telefonul mobil sau ipad.

p.s. îmi pare rău pentru orgoliile rănite, nimic personal.

Read more...

Dezastrul de la Piața Centrală se mută la Flacăra

Piața de la Flacăra, cîndva loc liniștit, astăzi împînzit de comercianți dornici să-și vîndă marfa, așezați frumos pe marginea drumului.

Să treci prin regiune devine un coșmar din cauza mulțimilor de cutii, oameni, fructe și legume. De cîteva luni, au răsărit și 2 gherete gigante din termopan de toată frumusețea,  care acoperă fostul cinematograf. De ceva timp chiar și să aștepți transportul public devine o problemă din cauza lipsei de spațiu.

Astăzi vedem, o piață în plin sector așezată în stradă fără nicio jenă. 

Cînd va fi soluționată problema piețelor din capitală?

Oare nu există organe competente să se ocupe de asta?

Cînd locuitorii Buiucanilor se vor putea bucura de un sector în care ordinea și regulile sunt respectate?

Read more...