Mania de a lăsa cărțile neterminate sau citesc doar ce-mi place
marți, 31 iulie 2012
Ceva timp în urmă, citeam Comunicare eficientă. Cum să le vorbești oamenilor, de Cristopher Turk
și, prin multitudinea de citate pe care,
de obicei, le notez într-un caiețel, am dat de unul: Plăcerea e un indicator biologic vital pentru ceea ce ar trebui să
facem. Dacă nu există plăcere, nu ar trebui să facem acel lucru.
Astfel, am
început să explic mania mea de a lăsa cărțile neterminate.
Sunt o pasionată de lectură,
dar nu citesc tot ce-mi cade sub mînă. Foarte și foarte des, încep cărți din
care citesc jumătate, ca să le închid și să renunț.
Nu citesc literatură
comercială. Mereu caut opere cu personaje puternice, care să mă marcheze, să
schimbe o concepție învechită sau să creeze altele noi.
Cred că cititul din
obligație e inutil, e pierdere de timp, iar cei care nu au deprins acest obicei
frumos, nu au găsit cartea aia,
magică.
Mă consider o norocoasă
atunci cînd pot să stau afară, cu picioarele întinse și să zîmbesc savurînd o
carte. Tare greu găsesc ceea ce mi se potrivește, dar după căutări, o carte
nouă e ca o gură de aer proaspăt.
Nu contează ce, important e
să citești. Eu am o listă întreagă de cărți începute, care au sfîrșit închise
și trimise la biblioteci sau profuindu-se pe raft.
Am renunțat să-mi cumpăr
cărți. Am o mică superstiție, cum că ceea ce cumpăr nu-i
interesant. Mie-mi place să le iau de la alți cititori, e altfel senzația, e ca
și cum ai împrumuta senzațiile lui.
Iar în
lista mea preferată de cărți ceva mai recente, pe care o recomand cu toată
căldura, fac parte:
1.
Pe aripile vîntului (1-2), de
Margaret Mitchell
3.
Pădurea spînzuraților, de Liviu
Rebreanu
4.
Tema pentru acasă, de Nicolae
Dabija
5.
Singur în fața dragostei, de
Aureliu Busuioc
6.
Ion, de Liviu Rebreanu
7.
Scrisoare de dragoste, de
Mihail Drumeș
8.
Elevul Dima dintr-a șaptea, de
Mihail Drumeș
Cititul ne face frumoși,
voi ce recomandați unei mofturoase?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu